INTERVIU IN EXCLUSIVITATE -INTERPRETUL GEORGE ROTARU PENTRU ROMANIAN JOURNAL -NEW YORK

• 3 Martie, 2010 Romanian Journal • New York

PROFIL ROMÂNO-AMERICAN

”București, București,

Este locul ce-l iubești,

București, București,

Seara asta să-ți petreci,

Cu cei dragi să te-ntâlnești!”

GEORGE ROTARU

Muzica este, dintre toate artele, singura artă completă pentru că ea

poate fi apreciată de toți oamenii, indiferent de limba pe care o vorbesc și

de țara în care trăiesc. Acestei arte i s-a dedicat cu pasiune domnul

GEORGE ROTARU, solistul de excepție care, seară de seară, îi încântă

cu vocea lui unică pe oaspeții restaurantului ”Bucharest” din Sunnyside,

Queens, New York.

Interviul cu dânsul se desfășoară într-o ambianță plăcută, prietenească.
- Domnule George Rotaru, vă rugăm să prezentați cititorilor Romanian

Journal aspecte mai semnificative din biografia dumneavoastră.
- Cu plăcere. M-am născut la Făgăraș, la poalele munților, din părinți

muncitori, Pavel și Maria, care mi-au insuflat dragostea pentru ce este curat

și cinstit.
- Unde și cum v-ați petrecut copilăria?
- Am avut o copilărie fericită în Făgăraș. Îmi amintesc cu nostalgie că

locuiam într-o clădire mare, cu 40 de familii, iar în mijlocul curții era un nuc

imens pe care tatăl meu îl scutura și apoi împărțea nuci fiecărei familii. Devenise

o tradiție anuală așteptată cu nerăbdare mai ales de către noi, copiii.
- Cum a început atracția pentru muzică, pentru cântec?
- A început de timpuriu. În centrul orașului Făgăraș, unde locuiam, parcă

mă văd și acum îmbrăcat în pantaloni scurți și având în picioare săndăluțe

noi primite de Paști... Vis-a-vis de locuința noastră era o binecunoscută

grădină de vară, ”Ardealul”, unde se intra pășind pe un covor roșu. Lumea,

în ținută elegantă, mergea la restaurant iar eu m-am simțit atras încă de la

început de muzică, de magia sunetelor. Fugeam de acasă - aveam doar

2-3 ani pe atunci - și-i ascultam ore întregi pe cântăreții care mă vrăjeau

cu vocea lor. Apoi, acasă, în intimitatea camerei mele, încercam să-i imit,

în fața oglinzii, cu un pahar în mână pe care mi-l imaginam ca fiind un microfon

adevărat.
- Deci interesul pentru muzică s-a manifestat încă din primii ani de viață.
- Așa este. Pentru mine, muzica devenise o pasiune chiar înainte de a

deveni solist. Ascultam ore în șir cântece la radio și la pick-up, cunoșteam

repertoriul celor mai mulți cântăreți români de muzică ușoară și de romanțe

și cântam, la rândul meu, ceea ce ascultam. La început, cântam numai

pentru mine...
- Cum a evoluat viața dumneavoastră?

- Traseul vieții mele a fost și este variat și foarte interesant. După școala

primară din Făgăraș, am absolvit, la Brașov, o școală cu profil CFR.

Menționez că părinții mei nu au plătit taxe pentru instruirea mea. Liceul lam

făcut tot la Brașov, la ”Andrei Șaguna”, după care mi-am satisfăcut serviciul

militar, cum se cerea pe vremea aceea.
- Cum v-ați reconectat cu muzica?
- N-am fost niciodată deconectat de muzică. Am cântat întotdeauna,

inclusiv în armată. Îmi amintesc că mama, văzând aptitudinile mele artistice,

m-a dus la Cluj, la o școală de coregrafie, dar soarta a făcut să mă întorc

la muzică, marea și constanta mea pasiune căreia i-am dedicat întreaga

mea ființă. De-a lungul anilor, am cântat la case de cultură, la festivalurile

”Ghiocelul de aur”, ”Steaua Litoralului” și la ”Cântarea României” unde am

obținut premiul I pe țară, la a doua ediție, ca reprezentant al zonei Făgăraș.
- Ce alte evenimente deosebite ați trăit?
- Am trăit multe evenimente care mi-au conturat personalitatea. Aș enumera

câteva dragi sufletului meu. Astfel, în 1976, la Ploiești, angajat fiind

la Teatrul de Revistă - azi ”Toma Caragiu” - am întâlnit-o pe Naarghita care

m-a încurajat, după ce fusesem pus pe lista disponibilităților, și m-a luat cu

dânsa în toate concertele pe care le dădea.

Un alt eveniment deosebit a fost întâlnirea cu realizatoarea de emisiuni

TV, doamna Florentina Satmari care, fiind în juriul concursului ”Crizantema

de aur” alături de regretata Ioana Radu, m-a ascultat cântând și a exclamat:

”În sfârșit, avem anul acesta o crizantemă de aur!” Dar emoțiile prea pu -

ter nice care puseseră stăpânire pe mine m-au făcut să nu fiu la înălțimea

așteptărilor. Cu toate acestea, doamna Satmari m-a invitat la emisiunea

dânsei unde am cântat romanța ”Ochii tăi”, care a devenit semnătura mea

muzicală.
- Când ați venit în America și de ce?
- În 1990, într-un turneu. Dar trebuie să vă spun că mi s-a întâmplat

ceva neașteptat de dur în București, în 11 iunie 1990, când mergeam sămi

cumpăr bilet de avion. Piața Universității din Capitală era plină de mineri

aduși din Valea Jiului. Am fost la un pas de bătaie sau chiar de moarte. Ma

salvat de furia minerilor placa de pick-up cu poza mea pe care o țineam

în față ca pe un scut. Acest eveniment nefericit m-a determinat să rămân

în America.
- Cum a fost și cum este viața dumneavoastră pe pământ american?

- M-am acomodat destul de repede. Îmi face plăcere să vă spun că am

adoptat un cățeluș, Lup, care m-a însoțit peste tot și care acum are 20 de

ani și este la Făgăraș. În America am colaborat cu restaurantul ”Mignon”

din Hollywood, restaurant patronat de Felicia Zănescu și Marian Paraschiv.

Apoi am plecat din Los Angeles la Las Vegas.
- Știm că sunteți primul solist român care a performat la un cazinou din

Las Vegas.- Da, am cântat la cazinourile ”Maxim” și apoi la ”Mardi Grass”.
- Cum ați ajuns să-l cunoașteți și să colaborați îndeaproape cu domnul

Vasile Bădăluță?
- Eu îl respect în mod cu totul deosebit pe domnul Vasile Bădăluță care,

în timpul unuia dintre concertele pe care le-am dat în New York, mi-a apreciat

vocea și m-a convins să renunț la Los Angeles și să mă mut în New

York. Astfel dânsul mi-a deschis poarta spre marea metropolă a lumii. Îi

sunt recunoscător și îl consider un prieten adevărat.


- Unde ați cântat în New York?
- Unde a fost domnul Vasile Bădăluță, acolo am fost și eu. La început,

la restaurantul ”Casa Română” și, de când a deschis noul restaurant

”Bucharest”, mă aflu aici, pentru a doua oară, pe termen lung. Am participat

la Festivalul Românilor de pe Broadway iar în ediția de anul trecut, la sugestia

domnului Ștefan Minovici, organizatorul festivalului, am fost prezentator

și solist. Toate realizările mele din New York i le datorez prietenului

meu, Vasile Bădăluță, omul care are fler deosebit pentru afaceri și pentru

artă.
- Ce proiecte aveți în momentul de față?
- Sunt în curs de realizare a unui nou CD în colaborare cu domnul Emil

Bâzgă căruia îi mulțumesc pentru efortul, talentul și imaginația lui creatoare.
- Domnule George Rotaru, oamenii care vă ascultă cântând vă

apreciază vocea deosebită și prezența carismatică înnăscută. Mai mult

decât un solist de muzică ușoară și de romanțe din repertoriul românesc și

universal, dumneavoastră sunteți și un creator de muzică, fapt apreciat recent,

în noaptea de Revelion și nu numai.
- Da, încerc să creez muzică și să actualizez versuri, cum au fost cele

de la Revelion 2010: ”București, București/ Este locul ce-l iubești/ București,

București/ Seara asta să-ți petreci/Cu cei dragi să te-ntâlnești.” Mi-aș dori

ca acest refren muzical să devină motto-ul permanent al restaurantului

”Bucharest”.
- Ce părere aveți despre atmosfera de la restaurantul Bucharest?
- Aici mă simt ca acasă și sunt foarte bucuros că oamenii mă apreciază.

Restaurantul acesta elegant este, practic, a doua mea casă, o casă de suflet

și de muzică în care pășesc întotdeauna cu inima deschisă.
- Într-un restaurant de clasă sunteți un solist de clasă.
- Vă mulțumesc pentru aprecieri.
- O altă întrebare: ați mai fost în România?
- Da, stau mult în România, mai ales vara. Pe litoral sunt privilegiat să

cânt la cea mai sofisticată grădină de vară, ”Cireșica”, din stațiunea Olimp.

Cu acest prilej țin neapărat să menționez colaborarea mea de succes cu

minunații oameni și patroni, Mariana și Costel Mincă, pe care îi prețuiesc

în mod deosebit și pe care îi voi revedea peste câteva luni.
- La ce activități ați participat în România?
- Am colaborat ca moderator la teleziviunea ”Favorit” pentru emisiunea

”Zi, cobzare, zi” realizată de Nicoleta Ioniță, la ”EtnoTV”, ”TVRM” și le

mulțumesc tuturor acelora care m-au invitat, printre care Cristi Toma și

Cătălin Maximiuc. Am numeroase amintiri plăcute din țară și aș vrea să

scot în evidență participarea mea, la invitația celei care a fost unica Ioana

Radu, în concertul ei de adio de la ”Sala Radio” pe care nu-l voi uita

niciodată.
- Ce părere aveți despre români?
- Dacă n-ar fi restaurantul, muzica, băutura și mâncarea, unde s-ar

duce românii? Noi suntem un popor petrecăreț, cu mult simț al umorului,

al frumosului și de aceea toți românii sunt prietenii mei, ei sunt familia mea

de suflet.
- Ce ați dori să le mai spuneți conaționalilor noștri?
- Aș vrea să le fac o invitație. Pentru că ziua mea de naștere, 6 martie,

se apropie, la cei 57 de ani ai mei, îi invit pe toți iubitorii de frumos, de

muzică bună, de mâncare ca la mama acasă, să vină la restaurantul

”Bucharest” și să petrecem împreună.
- Domnule George Rotaru, vă rugăm să primiți urarea noastră de La

Mulți Ani cu sănătate! Vă mulțumim pentru amabilitatea cu care ați răspuns

întrebărilor noastre și vă dorim succes deplin în continuare atât în America

cât și în România!

prof. Mariana Terra