SARBATOAREA INVIERII LUI HRISTOS !

Sarbatoarea invierii lui Hristos este numita si Paste sau Pasti. Interpretarea duhovniceasca a cuvantului Paste este acela de trecere. Sarbatoarea crestina a Pastilor are o legatura semnificativa cu Pastele Vechiului Testament, dar, in acelasi timp, ea este si o sarbatoare cu totul noua, avand dovada invierii Domnului nostru lisus Hristos. Sarbatoarea Pastelui iudaic era in amintirea poporului evreu din robia Egiptului, trecerea prin pustie si Legamantul de la Sinai.In Pastele sarbatorit de lisus cu ucenicii Sai, numit Cina cea de taina, se savarseste o taina noua, un Paste nou, un Testament nou, cand Domnul lisus binecuvanteaza painea, o frange si o da ucenicilor, zicand: “Luati, mancati, acesta este trupul Meu!”. Si luand paharul si multumind, le da zicand: “Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” Jertfa mielului Vechi-Testamentar a preinchipuit jertfa Crucii lui lisus in chip tainic, impartasita de el ucenicilor sai.Dorinta Mantuitorului de a sarbatori ultimul Paste cu ucenicii Sai, unul cu totul neobisnuit pentru Sfintii. Apostoli, reiese din cuvintele Mantuitorului: “Cu dor am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima Mea. Caci zic voua ca de acum nu-L vom mai manca, pana cand nu va fi desavarsit in imparatia lui Dumnezeu”. In mod miraculos observam ca acest Paste al Crucii, care anticipeaza suferinta si moartea Mantuitorului lisus, se va desavarsi in Inviere, ca trecere in viata vesnica.
Pastele cuprinde taina Crucii si a invierii; taina mortii si a vietii vesnice, taina vietii pamantesti si taina vietii ceresti.Asadar, Pastile Legii vechi erau pomenire a trecerii prin Marea Rosie, iar Pastile Legii noi sunt trecere de la moarte la viata; acelea erau eliberare din robia Egiptului si drumul spre tara fagaduintei, acestea sunt eliberarea din lumea pacatului si intrarea in imparatia cerurilor.
Invierea Domnului nostru lisus Hristos este pentru Biserica dreptmatiroare crestina, pastratoarea Testamentului Hristoitic si a canoanelor apostolice, o scara pe care crestinii pot urca spre lumea vietii vesnice.Credinta Ortodoxa, in special, este Lumina din Limina invierii lui Hristos. De aceea Simbolul de credinta se incheie cu speranta invierii si a imparatiei cerurilor: “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie “. Fiecare saptamana din cursul anului bisericesc incepe cu Duminica, cu ziua Invierii, pentru ca tot timpul vietii noastre sa fie luminat de Lumina Invierii.
Invierea Domnului aduna pe toti fii Bisericii intr-o unitate, intr-un discernamant moral, propovaduieste pacea a toata lumea, binecuvanteaza imbelsugarea roadelor pamantului si-i mangaie pe cei necajiti si intristati, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.Toata umanitatea, si toata creatia, este vazuta in lumina Invierii si a iubirii lui Hristos, pentru ca toti oamenii sunt chemati la bucuria Invierii celei de obste, fiecare dupa taria credintei si a pocaintei sale, dupa faptele bune pe care le-a savarsit.Cand pacatul, suferinta, nedreptatea si rautatile intuneca viata noastra si a altora, rugaciunea fierbinte a noastra si a Bisericii pentru fratii nostri care sunt in prigoana si primejdie omeneasca, numai Sfanta Spovedanie si Sfanta impartasanie ne aduc in suflet putere din puterea Crucii si a Invierii lui Hristos.Astazi este ziua triumfului vesnic al Invierii lui lisus, minunea minunilor, praznicul praznicelor, sarbatoarea sarbatorilor si cel mai mare act de inceput de istorie a crestinismului, “scularea dintre morti a Mantuitorului nostru”.Invierea Domnului este temelia invierii noastre, este botezul credintei celei adevarate, este inlaturarea nestiintei si inselarii, este implinirea profetiilor de la Facerea lumii. Invierea este fulgerul care lumineaza constiintele credinciosilor, curatindu-le de idei preconcepute, este inlaturarea mitului si a legendei. Sfintii Apostoli, pe langa aceea ca erau ucenicii lui Hristos, erau si martorii invierii Lui. Invierea lui Hristos n-a fost un fapt intamplator si nici trecator; ecoul ei se va auzi pana la sfarsitul lumii, iar ultimul efect al acesteia va fi Invierea de apoi.
OBICEIURI ROMANESTI DE PASTE
Pastele reprezinta sarbatoarea Invierii lui Iisus Christos. Inceputul acestei Sarbatori e vazut chiar in Cina cea de Taina, painea si vinul simbolizand sacrificiul trupului si al sangelui, ca pret
al rascumpararii. In traditia ortodoxa, inceputul sarbatorii e marcat o data cu postul de sapte saptamani.
O semnificatie foarte importanta o are Joia Mare din Saptamana Patimilor. Din aceasta zi, taranii inceteaza lucrul la camp si se concentreaza asupra casei, a curtii, pentru ca totul sa fie curat. Tot in Joia Mare, femeile incep sa pregateasca pasca si sa vopseasca ouale. Potrivit traditiei, la miezul noptii dintre sambata si duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor. Se spala cu apa
curata, isi pun staie noi, iau cate o lumanare si pornesc catre biserica. Acasa le e ingaduit sa ramana doar celor foarte bolnavi.La biserica, preotul – cu Sfanta Evanghelie si crucea in mana, urmat de alaiul de credinciosi – iese cu lumanarea aprinsa (Lumina) si inconjoara biseria de trei ori. Serviciul divin se desfasoara afara, iar cand preotul va rosti „Christos a inviat!” toti cei prezenti la acest serviciu religios vor spune „Adevarat a inviat!”. Raspunsul e recunoasterea tainei invierii, iar aceasta va fi formula de salut timp de 40 de zile, pana la inaltarea Domnului.Cu lumanarea aprinsa, fiecare se intoarce acasa si face o cruce mica pe peretele dinspre rasarit, afumandu-l cu lumanarea, pe care o va pastra tot restul anului.
Oamenilor le este permis sa manance bucatele (pasca/painea, ouale rosii, carnea de miel, sarea si vinul) abia dupa ce acestea se sfintesc si dupa ce fiecare persoana participa la Liturghie. Se spune ca acei care ciocnesc oua rosii in ziua de Paste se vor intalni si pe lumea cealalta. Prima zi de Paste trebuie sa fie petrecuta linistit, fiind interzisa orice activitate distractiva. In aceasta zi, e interzis si somnul. Luni, a doua zi de Paste, oamenii dau de pomana pentru cei morti, mergand, in cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinta raspandita printre romani e ca, timp de o saptamana de la Inviere, portile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune ca sufletele celor care mor in Saptamana Luminata ajung direct in Rai.In functie de zonele tarii, exista obiceiuri si obiceiuri. Poate cel mai de notorietate e unul din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari – baietii merg in familiile in care exista o fata sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca sa nu se vestejeasca”. „Stropitul” este pastrat si azi si reprezinta un bun prilej pentru o reintalnire cu prietenii, si, in fond, de distractie