DE VORBA CU ...INTERPRETA MARIA SALARU!

Dupa cum v-am obisnuit de 2 zile incoace , vorbesc cu diferiti artisti , si ce mai '' scot '' de la ei , adaug pe blog.
Astazi , din intamplare am vorbit cu doamna muzicii populare , Maria Salaru.
Bacaoanca de a mea.
De ce spun din intamplare?
Pentru ca acum ceva timp am scris ca Ioana , fata Mariei Salaru , a fost in liceu cu mine si in plus am facut rost si de inregistrarile de la Happy Hour.
Si uite asa m-a gasit si mi-a lasat comm la aceea postare si plus adresa dansei de mail .
Am adaugat-o in lista , si in aceasta seara am putut sta de vorba.
Ma bucur ca am putut vorbi cu dansa , chiar nu credeam ca este ea .
Am si intrebat-o ''Sa inteleg ca sunteti Maria Salaru,nu''? , si imi raspunde ca e chiar dansa.
Ma bucur ca am putut vorbi ,, sper sa mai vorbim.
Pana atunci ii urez bafta multa , multa putere , si voua va zic sa o ascultati pe un radio in Iasi , de la orele 17 la 20 , unde Maria Salaru face o emisiune de dedicatii in direct.
O sa revin cu detalii cum se numeste postul de radio.
Va mai las un articol despre draga interpreta Maria Salaru , de pe http://informatorulmoldovei.ro/doamna-de-cantec-maria-salaru-modelator-de-glas-frumos/

Interpreta de folclor Maria Şalaru exemplifică faptul că muzica şi versul coexistă, în universul ei propriu; versul şi melodia se întrepătrund pentru că, la ea, şoapta poeziei înseamnă şi cântec, în acelaşi timp, înseamnă că în inima ei decurg continuu emoţia, în consonanţă cu visul! În sufletul ei este incandescenţa unei vieţi trăite fervent şi cu înfiorare. Ea iubeşte şi pe cine nu o iubeşte! A iubit şi pe cine nu a meritat-o, pe cine i-a dat o iubire periferică, deşi Mariei Şalaru, cei ce o iubesc cu adevărat, îi dăruiesc iubirea deplină: sărutul pe suflet şi glas.

Prin amabiliatea doamnei Mărioara Murărescu, marea realizatoare a spectacolelor magnifice, reunite sub genericul „Tezaur Folcloric”, portretul artistei Maria Şalaru se creionează cu multă preţuire: „Am admirat-o pentru felul în care a ştiut să calce în picioare greutăţile, nefericirile şi nedreptăţile, dar şi pentru cum şi-a arătat dragostea şi dorul de copii, de proprii ei copii, prin dragostea pentru copiii altora. A reuşit să uite tot ce înseamnă interpreta Maria Şalaru şi a lăsat deoparte preocupările ei pentu înregistrări şi spectacole, spre a-şi dedica un timp creşterii şi educaţiei propriilor copii, apoi formării, în calitatea de profesoară de canto, a copiilor cu talent artistic. Asta nu înseamnă că nu şi-a continuat cariera muzicală, la emisiuni de radio şi televiziune, dar şi prin participarea la spectacole şi susţinerea de recitaluri care au atras toată admiraţia spectatorilor. Este unul dintre colaboratorii dragi ai , deoarece preocupările ei şi preocupările noastre se întâlnesc: dragostea pentru copii, pentru slujirea şi afirmarea lor pe scena muzicii populare sunt şi preocupările noastre şi ale Mariei Şalaru”.

Vor fi existând poate şi oameni care lovesc în ea – pretutindeni şi pe fiecare dintre noi ne ameninţă ei – dar în cele din urmă dreptatea se iveşte, ca fulgerul din nori. E atâta încrâncenare în lume! Cu fiecare zi, pentru fiecare dintre noi, timpul alunecă în trecut. Dar, la Maria Şalaru, timpul se va continua, pentru că sădeşte copiilor, mugurilor care duc în timp o parte din ea, muzica. „O admir, spune despre artistă, interpreta şi realizatoarea emisiunii „Bună vremea gospodari”, Emilia Bubulac. Este un interpret de folclor cu un glas cald, un păstrător şi transmiţător al muzicii populare moldovene, cu dăruire, cu voce muzicală, în frumosul grai moldovean, care îi transmite şi mai mult farmec. Este un pedagog, un om ce modelează glasul uman frumos. Şi-a dat sufletul şi harul copiilor ei pe care i-a iubit, până la sacrificiu! O caracterizez şi ca un pedagog prin excelenţă, un prieten cald. Lăsând la o parte durerile, nedreptăţile prin care a trecut, este un om cu fruntea sus, neinvinsă, un model uman, demn, cu suflet frumos. Eu am admiraţie şi pentru presa scrisă care scoate la lumină valorile, tezaurul muzicii populare a neamului românesc, abordând şi teme exterioare celor care abundă în paginile ziarelor. Printre aceste publicaţii, pe care le preţuiesc pentru asta, se află şi ziarul Informatorul Moldovei”.

Este profesoară de canto, la şcoala Populară de Artă Bacău şi coordonează Asociaţia Culturală „Floricica”, din aceeaşi localitate, care descoperă şi promovează copii talentaţi, în arta interpretării cântecului şi dansului popular. Îşi petrece mult timp cu „boboceii” şi „floricelele” ca într-o familie în care ea este o mamă, ori o zână bună ce îi farmecă pe copii cu glasul şi îi alintă cu o mângâiere blândă şi catifelată a mâinilor ei înfiorate, ori de câte ori atinge obrazul unui copil. Infinita animaţie, harul şi aspiraţia, lirismul, limpezimea cristalină a glasului, itinerate în copilărie, în forme estetice, ca un fluviu de lumina izvorât din candoarea, seninul şi frumuseţea universului lor, al copiilor, se datorează interpretei de muzică populară, profesoarei Maria Şalaru.

„Drept o rampă de lansare pentru copiii ai căror părinţi sunt interesaţi de viitorul lor artistic, aşa cum afirmă poetul Nicolae Mihai, împreună cu, sub coordonarea artistei Maria Şalaru, la Bacău s-a mai înfiinţat şi grupul folcloric , ambele fiind continuatoarele valorilor spirituale ale neamului românesc, la nivel elevat, ceea ce a determinat în timp, însumarea multor participări, la festivaluri şi concursuri, la care au avut succese frumoase şi meritorii”.

Primul grup de copii cu aptitudini muzicale a luat fiinţă la Sascut, unde artista Maria Şalaru a constatat că este o zonă ce păstrează o comoară folclorică neexplorată. Deşi a fost iniţial descurajată, ea a descoperit, a preluat şi prelucrat folclorul de mare valoare, pe care îl întrevăzuse şi precursorul ei, marele violonist Ion Drăgoi. De aici, Maria Şalaru a preluat piese muzicale care acompaniau dansuri populare, a compus versuri pentru ele, apoi le-a predat copiilor, preschimbate în cântece, pe care ei le-au cântat, le cântă şi acum, iar unele sunt interpretate şi de către artistă.

Drept mărturie a zestrei folclorice nestemate a Sascutului este înşăşi denumirea grupului de copii selecţionaţi de Maria Şalaru: „Floricica” – acesta este numele unui dans local, descoperit de artistă şi valorificat prin a-i învăţa pe copii să îl şi cânte. Când se întâmplau aceste minunate spectacole cu copiii sascuteni, Maria Şalaru era profesoară de canto la Clubul Elevilor din localitate. Apoi, un şir de nefericiri şi un pahar amar, preaplin, care a înveninat viaţa profesoarei, au făcut-o să se mute la Palatul Copiilor din Bacău, de asemenea, la catedra de folclor. O parte dintre copiii de la Sascut au urmat-o, pentru că au iubit-o, pentru că profesoara lor consideră că au în suflet „cel mai curat şi sensibil loc în care se poate sădi sămânţa artei”. „Copiii şi cântecul sunt valorile în care cred cel mai mult, după Dumnezeu. Glasul şi perenitatea valorilor poporului român îmi dau aripi. Cântecul ca şi costumul popular, pe care l-am scuturat de colbul uitării şi l-am readus la viaţă, este o columnă către cer, prin care ne apropiem de Dumnezeu – cântecul în stare pură, nealterat!”, acesta e crezul minunatei artiste.

Oare cum ar fi muzica populară moldovenească, folclorul românesc, dacă Maria Şalaru nu ar iubi copiii şi nu ar iubi cântecul?! Ar fi amputată, ca un arbore fără un ram. Pentru că, neiubind copiii şi cântecul, nici artista Maria Şalaru, această artistă iubită la rându-i, pentru sufletul, pentru glasul şi pentru chipul ei, nu ar exista! Ea e Măriuca, moldoveanca din Delenii Iaşilor, căreia tatăl ei, pietrarul Ilie Şalaru şi mama sa Catinca, i-au dat glas frumos şi inimă de om bun, grija, vrednicia, iubirea de copii şi mândria ţăranului de a rămâne întocmai aşa: cu fire de ţăran. Cântecul Mariei Şalaru îl vom descrie într-un număr viitor, pentru că este cântecul de suflet al neamului moldovenesc, al omului cu dor, cu frumuseţe şi cu dragoste, Măriuca din Delenii Iaşilor!