FENOMENUL AC/DC

AC/DC şi-a extaziat fanii: „Pot să mor, am văzut tot!“


Brian Johnson a descătuşat energiile rock-ului adevărat şi a electrizat publicul
Peste 70.000 de oameni au trăit la Bucureşti două ore de senzaţii tari oferite de legendara trupă rock , într-un concert istoric, pe care unii l-au aşteptat aproape 35 de ani. Trupa AC/DC a dezlănţuit ieri-seară o furtună rock în Piaţa Constituţiei din Capitală pe acordurile celebrelor piese „Thunderstruck“ şi „Highway to Hell“.

Rockerii australieni au sosit pe Aeroportul Băneasa la 19.30, cu doar o oră şi jumătate înainte de concert. În acelaşi timp, în arena din Piaţa Constituţiei, 70.000 de fani îi aşteptau cu înfrigurare. După concertul trupei Down, formaţia Iris a făcut încălzirea mulţimii. AC/DC a intrat în scenă la ora 21.00, conform programului.
„Avem ceva special pentru voi"

Ca la fiecare oprire a turneului „Black Ice", concertul a pornit atunci când „trenul" animat AC/DC, inscripţionat cu faimosul logo cu fulger, a apărut pe un ecran gigantic, de unde Brian Johnson, transformat în personaj de desene animate, face cu ochiul către spectatori. Un Angus Young desenat, cu coadă de drăcuşor şi coarne roşii, dă cu lopata cărbune. Locomotiva este deturnată de două femei sexy, trenul intră într-un zid şi... ecranele se dau la o parte lăsând locul unei locomotive reale.

Brian Johnson apare pe scenă strigând: „Bună seara, Bucureşti! Ne bucurăm să fim aici! Sunteţi gata de rock'n roll?". Şi începe să cânte prima piesă: „Rock'n'Roll Train". Angus Young apare îmbrăcat în cunoscuta sa uniformă de şcolar. Cele şase tunuri imense, ce încadrează locomotiva de 3,5 tone, aruncă flăcări.

Publicul este în delir. Brian urlă şi el, iar sunetul îţi vibrează în stomac. Angus şi Brian par la fel de sprinteni ca acum 30 de ani. Cine ar crede că sunt nişte „bătrânei" cu corpuri bine lucrate, cu voci neschimbate, cu aceleaşi tunsori de-acum 20 de ani? Energia pe care o transmit de pe scenă este incredibilă!

Pe acordurile melodiei „Big Jack", o mulţime de fani se dezbracă şi dansează în aerul rece. „Avem ceva special pentru voi", strigă solistul înainte să atace „Dirty Deeds Done Dirt Cheap", moment în care Angus Young îşi începe cunoscutul dans ţopăit. Mulţimea pare un organism gigantic, care se mişcă în ritm cu „nebunii" de pe scenă. La „Thunderstruck", semnul AC/DC incendiază ecranele.

Fanii înfocaţi s-au strâns încă de la ora 14.30

Încinşi de muzica drăcească, fanii se răcoresc cu bere. Se fumează mult. Un bărbat între două vârste zice, împăcat cu sine: „Pot să mor acum, am văzut tot". Nu, încă nu e tot! Urmează „The Jack", melodia în care se vorbeşte despre o femeie rea. Pe ecrane apar proiecţii cu femei din public care dansează dezlănţuite. Angus aleargă pe scenă şi salută publicul. Apoi, renunţă la cravată, la cămaşă şi la pantaloni. Rămâne doar într-o pereche de bermude, pe fundul cărora apare, surpriză, nimic altceva decât sigla AC/DC.

Înaintea de „Hells Bells", lumina se stinge. Se lasă noaptea peste AC/DC şi peste lume. Deasupra scenei coboară un clopot imens de a cărui frânghie Brian Johnson începe să tragă frenetic.

„Am adus o prietenă veche cu noi. Răspunde la numele Rosie", strigă Johnson, în timp ce, din spatele scenei, apare şi „prietena" - o păpuşă gonflabilă uriaşă. Gigantica Rosie poartă sutien şi chiloţi şi este cocoţată pe locomotivă. Se mişcă în ritmul piesei „Whole Lotta Rosie".

La „Let There Be Rock", scena este inundată de lumini. Pe ecrane rulează un montaj cu imagini din arhiva AC/DC. Este ora 22.30 şi Angus începe un solo de chitară ce durează 15 minute. O femeie la 30-35 de ani plânge. Publicul e fascinat. Parcă e posedat. Confetti albe din tunuri se împrăştie în aer. Lumea întinde mâinile să le prindă. Pare ireal, doar degetele lui Angus ce aleargă frenetic pe corzi, par reale, pe ecranele uriaşe.
SURSA:CORINA ROTH