Senzaţionalul în presă e un fel de kitsch în artă…-INTERVIU DAT IN URMA LA CE SCRIU ZIARISTII IN PRESA!SURSA:http://blog.adrianenache.ro

sâmbătă, 15 mai 2010

A apărea pe prima pagină a ziarelor nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru dar ca persoană publică îţi asumi şi acest risc. Mi l-am asumat cu vîrf şi îndesat în toţi cei 20 de ani de carieră numai că atunci când asta depăşeşte acea brumă de respect pe care omeneşte o porţi celui de lângă tine, numai pentru a deschide un ziar, pentru a apărea pe micul ecran cu o ştire de senzaţie, nu mai miroase a gazetărie corectă. Când începi să inventezi declaraţii după mimica unui om fără a te informa despre cele petrecute, cînd faci presă doar privind nişte fotografii asta înseamnă că îţi terfeleşti meseria cu propriile mâini. În cei 20 de ani de carieră am luat contact cu ziarişti profesionişti care chiar şi aşa în încercarea de-a scrie un material de primă pagină din viaţa privată înainte de toate s-au informat cerând replica tuturor părţilor implicate. Cancan n-a procedat aşa în articolul apărut joi, 13 mai. Din respect pentru publicul meu, ţin să fac precizarea că n-am declarat niciodată “Eu sunt un tampit, un idealist, un perfectionist!”.  Veridicitatea acestui articol este asemeni topului urâţilor publicat recent în care apar printre alţii cei mai râvniţi bărbaţi ai showbizului românesc: Dan Bitman, Dan Chişu, Cătălin Măruţă ca să numesc doar trei şi în care apar şi eu care astăzi sunt sex-simbol, mâine George Clooney şi aflu ulterior că sunt urât, că nu mă ajută faţa…E dezamăgitor şi trist dar aşa se întâmplă când dincolo de aspectul carierei unui artist contează unde îţi parchezi maşina, de la ce firmă îţi cumperi pantofii şi de aici până la invenţia unor declaraţii nu e decât un pas. Asta nu e greu de făcut. Mai greu e să-ţi desfăşori meseria cu decenţă, respect şi bun-simţ. Am uitat cum arată o cronică de la un spectacol, una de disc pentru că azi astea nu mai au importanţă pentru cei mai mulţi dintre ziariştii mondeni. Senzaţionalul în presă e un fel de kitsch în artă. Îl faci pentru că din asta câştigi mai repede.  Un lucru e cert însă. În cei 20 de ani de carieră mi-am format un public rafinat, cald, sincer care pledează pentru lucrurile adevărate, care ştie să discearnă între minciună şi adevăr, între kitsch şi artă, între senzaţional şi realitatea concretă.  Faţă de publicul acesta nu pot decît să-mi cer iertare pentru invenţia declaraţiilor din Cancan căci nu numai că nu duc lipsă de invitaţii la emisiunile tv, dar aşa cum i-am explicat şi Evei, impresara mea, îmi doresc apariţii în emisiuni muzicale, unde să cînt şi să fac show pentru ca asta sunt, pentru asta m-am format şi am lucrat ani de zile. Am fost dădăca în emisiuni (”Dădaca” - Acasa TV), am demonstrat că pot să mulg o vacă (”Vino mama să mă vezi” - Prima TV), am fost bucătar. Nu mi-e ruşine să muncesc şi altfel decît o fac pe scenă, dar mai ştiu un lucru: publicul meu merită mai mult. Vreau să mă vadă în concerte, în emisiuni muzicale să cînt, vreau să mă promovez ca artist şi nu ca entertainer. Pentru că ASTA SUNT!
Îi invit pe ziariştii de la Cancan să vină să mă vadă într-unul din spectacolele pe care eu şi colegii mei le susţinem la teatrul de revistă “Constantin Tănase” pentru publicul plătitor de bilet dar nu ştiu dacă au timp fiind mult prea ocupaţi pentru a imagina “subiecte de primă pagină”.  E şi asta o ocupaţie!
Adrian Enache

0 comentarii: