PARTEA INTAI SUB CUPOLA KREMLINULUI I. PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROSIE

Pentru familia lui Ion ILIESCU, lumina a venit, intotdeauna, de la Moscova
1.
"RESCRIEREA PERMANENTA" A PROPRIEI BIOGRAFII - REFLEXUL LIDERILOR
COMUNISTI IN CAUTARE DE LEGITIMITATE POLITICA
Biograflile liderilor comunisti ai secolului XX ilustreaza, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de
continua rescriere a istoriei, specific societatilor de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George
Orwell in romanul "1984". Adaptarea permanenta a trecutului la linia partidului din prezent, operatiune
intreprinsa de functionarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevarului orwellian, a avut, intre altele,
si acea consecinta absurda, traita insa pe viu de cetatenii statelor comuniste ale Europei de Est: biograflile
liderilor comunisti erau rescrise permanent, in birourile sectiei "cadre" a partidului, atat in cursul vietii, cat si
dupa moartea acestora. Rude incomode, inclusiv cele de gradul intai, puteau disparea ca prin farmec din
biografia oficiala sau isi modificau post-mortem, cat ai bate din palme, traiectoria vietii. Rolul unei mame
naturale dar incompatibila, cine stie din ce motiv; cu biografia marelui carmaci, putea fi preluat foarte bine de
o alta mama, care corespundea criterulor partidului, exact ca un rol dintr-o piesa de teatru. O sotie a marelui
conducator care, intr-un moment de disperare, se sinucisese, nu disparea numai din biografia oficiala a
liderului, ci si din toate dictionarele, jurnalele de film, precum si din fotograflile oficiale. Personajul principal
al noii biografli putea fi teleportat direct in mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt, nici o
tangenta dar al caror lider putea deveni - retroactiv - printr-un simplu truc fotografic ori grafologic, ori putea
fi exfiltrat, pur si simplu, din documente considerate prea stanjenitoare pentru biografia sa de lider. Cum ar fi,
de pilda, o nota informativa data in tinerete la politic ori o fotografie de grup, alaturi de alt lider, cazut intre
timp in dizgratie. Se puteau fabrica, de asemenea, martori si ticlui marturii, in functie de necesitatile
biografice ale momentului, dupa cum, la fel de bine, puteau disparea, hocus-pocus, martorii reali si marturiile
autentice. Procesul de rescriere permanenta a biografici unui lider comunist corespundea acelei continue
nevoi de legitimitate a personajului, o legitimitate justificata de ambitule politice si de setea obsesiva de
putere. Caci, pentru ca un asemenca individ in varful piramidei puterii ori sa amusineze in jurul acesteia,
decenii la rand - in timp ce lumea, mentalitatile si valorile se schimbau neincetat (uneori de o maniera
dramatica) - era limpede ca numai printr-o rescriere permanenta a biografiei aceasta putea deveni compatibila
cu prezentul - cu orice prezent - asigurandu-i personajului legitimitatea, care sa-i justifice puterea ori ambitiile
de putere.
2.
CA SA-SI "LEGITIMEZE" TITLURILE ACADEMICE SI PE CELE DE DOCTOR
HONORIS CAUSA, CEAUSESCU SI-A FALSIFICAT ATAT DIPLOMA DE BACALAUREAT,
CAT SI PE CEA DE FACULTATE
Romania comunista nu a facut nici ea exceptie de la acest fenomen schizofrenic si nici nu avea cum sa faca
exceptie, atata timp cat modelul a fost, dupa 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceausescu, stapanul
absolut al Romaniei timp de un sfert de veac, omul care a devenit in anii 70-80 obiectul unui cult al
personalitatii inspirat de traditia maoista si de cea nord-coreeana. Predecesorul lui Iliescu la conducerea
Romaniei, Nicolae Ceausescu, a inceput inca din 1965, imediat dupa preluarea puterii in partid, opera de
cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas in directia cultului personalitatii.
Douzeci si trei de milioane de Romani au crezut, timp de un sfert de veac - multi o mai cred si astazi - ca omul
care a condus destinele tarii lor se nascuse intr-o comuna onorabila, Scornicesti, intr-o familie de tarani saraci
si cinstiti, in realitate, asa cum dovedeste foaia matricola (vezi Anexa 3), Ceausescu nu se nascuse in comuna
Scornicesti, ci intr-un catun din apropierea comunei, Tatarai. Conform lui A.B.Cornea, originar din
Scornicesti, catunul fusese intemeiat de cateva palcuri de tatari, refugiati prin partea locului dupa rascoala lui
Tudor Vladimirescu, pe langa care se aciuasera ulterior mai multe grupuri de tigani nomazi. In timp ce
comuna Scornicesti se constituise prin 1803, cand boierul Radu Scornici pnmise incuviintarea Episcopului de
Slatina sa-i adune intr-o asezare temeinica pe toti cei de prin partea locului si sa le ridice o biserica. Conform
autorului citat, numele real al familiei Ceausescu ar fi fost, initial, Ceausoglu, care se traduce din tataraste prin
fiu de sluga. Toate aceste detalii biografice deveneau, fireste, incompatibile - dupa 1965 - cu noul statut al lui
Ceausescu si imperativele calitatii sale de lider comunist, cu iz nationalist, ca sa nu mai vorbim cu cele de
geniu carpatin, titan al gandirii ori mare carmaci. Astfel ca primul gest facut de Ceauescu in 1965 a fost
sistematizarea zonei, adica desfiintarea catunului, unde se afla casa natala, si trecerea intregului teritoriu in
administrarea comunei Scornicesti. Astfel, noul lider al Romaniei isi incepea domnia prin raderea de pe fata
pamantului a asezarii natale, din necesitati de biografie. Cum ambitule lui Ceausescu, de membru a diverse
academii si de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgenta a studulor sale liceale si universitare, sau
luat masuri retroactive . In decembrie 1965, Scoala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma
de maturitate nr. 351243 absolventului Ceausescu A. Nicolae, care terminase cursurile anului scolar
1964/1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile in vigoare (vezi Anexa 4). Absolventul
devenise insa, intre timp, de sase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, pana in acel moment,
erau cele patru clase primare (a cincea inceputa, dar neterminata) trecute in foaia matricola mentionata. Odata
cosmetizate studiile medii, Ceausescu nu intarzie sa absolve - o luna mai tarziu, in ianuarie 1966 -Institutul
de Stiinte Economice V.I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ian. 1965 (vezi Anexa 5), document semnat in
calitate de rector de Manea Manescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesitati
de biografle, in numai cateva saptamani, Ceausescu parcurgea in zbor toti anii de scoala, din primare pana la
bacalaureat, precum si toate examenele facultatii de economic generala - inclusiv examenul de diploma -
fireste, cu nota maxima. Drumul geniului carpatin catre academii si titluri de doctor honoris causa era, in
felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat si cu atestarea activitatii revolutionare a marelui carmaci. Doua
exemple, intre altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brasov, al unui grup din care facea parte, intre altii,
si Ceausescu dar al carui conducator era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din Romania, Vladimir
Tarnovski, a fost falsificat de functionarii umbrelor si metamorfozat intr-un mare proces politic in care,
retrospectiv, Ceausescu ii lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv,
legenda revolutionarului in pantaloni scurti. In timp ce o manifestatie din mai 1939 - organizata de comisarul
regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea - era, la randul sau, metamorfozata retroactiv, de aceiasi
functionari ai umbrelor, dintr-o manifestatie monarhista intr-una comunista. Condusa, bineinteles, de viitorul
geniu carpatin, alaturi de viitoarea sotie si savanta de renume mondial. Ambii inserati, printr-un truc
fotografic, intr-o mare multime si redescoperiti, cateva decenii mai tarziu, de apologetii cultului personalitatii
lui Ceausescu, ocupati cu scrierea biografiei liderului. Intr-o Romanie in care rescrierea permanenta a
trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii
la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceauscscu la putere,
fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul
moment biografia. Dc data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie
1989, in contextul prabusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor),
a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului
lider trebuia construita acum intr-un sens invers celci de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in
care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizata si dekaghebizata. Peritni a se legitima la
vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si "cosmetizeze" biografla dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza,
asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul. in primul
rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina
venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu sa
vazut nevoit - pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si internastional -sa-si
rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc
de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al
lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de
influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din
adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, sa suia cu vioiciune in barca economici de piata.
Ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.
3.
ACTUL I: UN BUNIC BOLSEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE
VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.
Atunci cand - rareori, dealtfel - Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul
presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de
candoare:
"Tatal meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru
clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a caz ut prizonier pe
front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un
loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA
BUNICI."
Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand,
familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca "aceasta este singura amintire pe
care o am de la bunici", fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi
cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar in armata.
Confom insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia - Alexandru
Iliescu - s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in
momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916, dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea
imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum - dintr-un foc - desi sustine ca nu-si mai
aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti
prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front.
In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv
pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita. Si iata ce aflam:
"Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este
locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat
pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi
localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri. de copilarie pe care leau
impartit cu “pustiul” Ion Iliescu, in anii interbelici. in mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre
presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea,
redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut
indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri."
Dupa ce au separat folklorul local de adevdrul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua
la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat "Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu
comunistii":
"Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni
onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide,
Gheorghe si Vasile Penu Bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat
doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din
adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmdrie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la
Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie
a murit pe la inceputul anilor '80."
Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu - bunicul
viitorului presedinte al Romaniei - nu-l chema "Iliescu" cum am fi banuit, ci "Penu". Pentru a deslusi misterul
prin care fiul Ini Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie sa citim ceva mai
jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.
"Alexandru Penu, pdrintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se Inhaitase cu golanii de
comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale
cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-i ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in
cuverturi. hi cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, nam
chef sa vina astia .mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca
munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a
schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in
viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)"
Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar
trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi
schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei.
Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre
originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa
explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind
subit Alexandru Iliescu.
Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este
deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale,
precum si pe cel al numelui real de familie. in acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la
New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din
octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:
"Recent (oct.'96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele
de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de
guvernamant au lipit urmdtorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al
Romaniei.” Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa
la originea semita a liderului U.S.D. intamplarea face ca "Lumea liberd" aprimit un material legat de
originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos."
In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui
articol intitulat "Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la
randul nostru.
BUNICUL (dupa tata)
- Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)
- S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe
strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).
- Si-a schimbat nume le in Iliescu, probabil dupa 1900.
- S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H.
Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.
- Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si
lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.
- Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru – tatal lui
Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).
- Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele
adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane, C. Dobrogeanu Gherea, venit din
Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni,
sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.
- Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea
libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:
"Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret
regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere,
loan Slavici etc.
Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut
in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care,
probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita."
4.
ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME, DOUA
MATUSI, ARISTITA SI VERGINA
Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie
in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau
tata (Alexandru) ca "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti", pentru ca mai apoi sa recunoasca, in
acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece "tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate,
fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii", vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o
sora a tatalui: "Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar, si lucra la Abatorul din
Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi."
Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta
Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Iliei, Eftimie, viitor calau al poporului roman,
Aristita si Vergina)."
Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati,
desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De
ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile
Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le -a repudiat din biografie? Faptul ca
sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de
unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci. si care, dupa 1948, dadeau
prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.
5.
UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN "BIOGRAFIA
OFICIALA" A LUI ION ILIESCU
Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca
oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:
EFTIMIE ILIESCU
"Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si
decapitarea poporului roman, flind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej.
Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte (Pionierul). Alcoolic
fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare
ca a decedat in detentie."
Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:
"Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie,
fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist.
Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor
'80."
Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru
actium. cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, "Partidul Comunist din Romania"
(P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind
considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist,
sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si
regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele
Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile
comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe
larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din detente al lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate
a fotografiei apare si Ceausescu . Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de
cizmarie, deci se cunosteau bine.
Sub ocupatia sovietica, Eftimie - cu trecutul sau Kominternist - urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru,
cum vom vedea, in anii '30 or ca Ion, in anii '50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne,
pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej
incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin)
elimina unul cate unul lideni stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuja cu favoritii sai. Eftimie Iliescu
facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a
eliminat-o si a inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi
marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai
ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima , toate acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de
biografia oftciala a lui ion Iliescu Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va
dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai
interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca
asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubjile, daca originea familiei
fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei
lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.
6.
GHICI CATE "MAME" A AVUT ION ILIESCU?
Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:
"Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai
multe neveste, dintre care Maria, o bulgdroaica, despre care oltenitenii spun ca ar ft fost tiganca
caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul
lonel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada L H. Radulescu nr. 8,
strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo. in prezent, pe
locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din
relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa
devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil.
Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca
fiecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina
saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a
recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara."
Se pare ca lucrurile stint insa ceva mai complicate, la acest capitol. caci, iata ce citim in Lumea libera - in
ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu.
"Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a casdtorit in 1929 cu Maricica, o tiganca
bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama
a lui Ilici.
Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H.
Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.
Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in
1935-1936.
Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu
Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).
Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa impotriva Romaniei, flind Kominternist, NKVD-ist,
omul lui Stalin.
Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa conspirativa - a Komintern-ului si NKVD-ului. in Rusia,
Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii(..) si a avut, se pare, si copii nelegitimi. Se stie din scrisorile
primite de Vasili Ivanovici de la acesta.
In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara
(milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente.
Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.
Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in
inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist
venit in cosciug sigilat din Orientul Mzjlociu.
In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba
din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan - veri primari
ai lui Cioaba-). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar cela-lalt director adjunct la IRSOP"
Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:
MARITA ILIESCU
"Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a
alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.
De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la
pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.
In 1990, Marifa Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociafia luptatorilor antifascisti
din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu
sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.
Intr-o scnsoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion
Iliescu recunostea:
'Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama,
care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic."
Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria -i mama, ci... de propriu -i tatal In 1931,
Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al partidului Comunist
din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat
familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu
dadea deloc bine - mai ales dupa '89 si Caderea Comunismulni - ca sa apara in biografia primului presedinte
al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai
de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care
ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.
Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are
mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.
Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul
familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.
Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul
rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatli din familia lui Ion Iliescu.
In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu
este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui
Ceausescu, tocmai datorita dosarulni beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al
naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie '89 si Caderea Comunismului.
Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie
si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata
Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un
abandon matern.
Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial
la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana
Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa
a parintilor.
In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd.
Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935,
Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea tin flu,
Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotulni, Maria Ivanus s-a
recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul
nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorulni 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada
Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea – dand drumul la gaz -deoarece era
terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen.
Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut in instanta ca sotii
se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte
pe Corneliu Turianu, judecator Nicolac Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o
obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.
Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:
- Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu
cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.
- Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea
al P.C.d.R., tinut la Gorik ovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si januarie 1932, dupa care
acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie
crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a
recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase
aceasta.
- Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu
intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia,
unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite
perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.
- In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu - Marita Iliescu - sora mamei lui Ion Cioaba, despre
care Ion Iliescu afirma in interviu ca "incepuse sa simpatizeze cu comunismul". Observam ca, de fapt,
aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru ai
sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana
Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi
importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut,
intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele "Iliescu" erau "veri".
Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o
introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea
dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita
Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu. Cel putin, pana in 1989.

VLADIMIR ALEXE - ''ION ILIESCU-BIOGRAFIA SECRETA''