Oare si eu sunt din categoria gamofobiei ???

Conform dictionarelor medicale, gamofobia se refera la teama patologica de casatorie, la refuzul de a da piept cu responsabilitatile si greutatile vietii in doi.
Am inteles ca acest gest de teama numita gamofobie ...este denumita asa doar pentru partea masculina , dar cred , din cate stiu , ca se aplica si la partea feminina .
 ...Cu totii stim ca  ne nastem , copilarim , ajungem la adolescenta , ne maturizam si ajungem sa ne gandim la ...casatorie.
Cum ar fi , daca ar fi ?
Ce am face ? Cum am face ? De ce sa facem pasul acesta ? Care sunt temerile ?
Ei...de ceva timp..chiar daca sunt oficial singura :D , mi-a cam venit in minte ..cuvantul " casatorie " .
Si nu pentru ca as vrea sa fac pasul acesta cat de curand , dar am o temere ce nu imi da pace.
 Din cate stiu temerile vin daca in familia ta , nu a fost totul ok .
Ei, bine..., nu pot sa zic ca totul a fost roz in familia mea , ca in fiecare casa exista certuri , dar cat de cat a fost ok in familia mea , atata cat sa imi dau seama , pana nu a  ramane fara tatal meu .
Teama nu vine doar din pricina asta.
Ma gandesc ca imi las casa parinteasca , toate tabieturile , ptr ca toti avem obiceiuri , tabieturi si trebuie sa le suportam unul altuia.
Da..am ajuns si la "suportat "...
Daca nu as putea suporta tabieturile sotului ? Si lui pe ale mele ?
Ce ne facem ? =)))
Daca nu as putea sa fac fata la tot ce implica in a fi sotia...ideala ..., chiar daca nu exista nimik pe lumea asta ideal sau perfect , dar in casa ta si fatza de sot , poti devenii o sotie ideala .
 E greu sa te gandesti ca pana acum erai acasa cu mama ta , nimeni nu te batea la cap si stateai linistita , si apoi vine partea in care te duci la casa ta , stai cu barbatul tau si juri " pana cand moartea ne va desparti " , si te gandesti..oare care moare primul ? =)))) GLUMESC :d
Dar totodata cred ca e greu sa te obisnuiesti cu cineva cu care nu te stii de o viata , dar cu care iti vei petrece restul vietii.
Mi-e teama ca sa nu fac o alegere nu prea buna si sa se ajunga la certuri , esecuri , greseli si apoi divort..
Mi-e teama ca nu m-as putea descurca , si sa imi iau viata in maini , am fost o rasfatata a casei , dat fiind faptul ca sunt singura la parinti si nici nu am plecat f multe zile de langa ai mei.
Mi-e teama de schimbare , de societate sau gura lumii , si de responsabilitatile pe care le ai ca sotie , intr-o familie.

Un alt motiv ar fi sa nu  fie constransa libertatea , sa ii pot oferi libertatea de care are nevoie ..dar aceasta asteptare  sa o am si eu de la el , si sa imi ofere acea libertate , atunci cand simtim nevoia sa fim doar noi cu ego-ul noastru.
Chiar daca iubesti si esti iubit , vine si acea teama in care speri sa nu o ai vreodata , de a te plictisti de persoana de langa tine si  de a nu intervenii monotonia in relatie , totodata vine si teama de un program strict , si pe langa serviciu , poate si copii , intra si treburile casnice dar si atentia asupra partenerului.
Am ajuns si la capitoulul "COPII"..
Hmm...un copil e o binecuvantare de la Dumnezeu  , dar totodata vine si o teama in plus : cea de responsabilitate.
Nu m-as vedea peste 10 ani , cu 5 copii si stand la cratita.
Nu vreau asa dezordine in viata mea , imi doresc o familie dar dupa ce scap de temeri .
De obicei ..ma adaptez la schimbari , dar nu chiar asa mari .
Am visat ca voi purta rochia de mireasa cea mai frumoasa , ca o sa am o nunta ca in povesti si apoi o familie minunata ...cu doi copii si un camin cald , indiferent de vremea din vietile noastre.
La asta viseaza multi , si chiar au ajuns la indeplinire , nestiind ce se va intampla pe parcursul casatoriei , si jurand " pana cand moartea ne va desparti ", dar poate aceasta " moarte " , poate fi si a sentimentelor din acea relatie.
Te gandesti ca dupa 10 ani de mariaj , lucrurile se racesc si vine acea moarte a sentimentelor , in care parca te=a prins in ghearele ei si nu mai vezi realitatea si nu mai ai curaj de a lupta si de a reface din nou , ceea ce s-a rupt.
Adevarat , ciorba reincalzita nu mai e asa buna , sau daca ceva se rupe si daca il cosi, tot nu va fi ca nou , dar macar stii ca lupti pentru caminul tau.
Chiar daca eu , daca as porni in acest drum al casatoriei , nu as porni cu gandul de ruptura , si sa ma macine ca intr=o zi o sa fie si asta.
Doamne fereste sa se intample asta , poate de asta exista o temere in suflet .
Cred ca temerea mea este de a parasi casa parinteasca , mama , tot ce contine amintiri , si casatoria ar fi ..inceperea unei vieti noi , in doi, pe o cale ce nu mai ai scapare =))) si care te face fericit , pana deoache careva fericirea si vine acea parte din viata in care treebuie sa lupti ptr ce e al tau si ptr familia ta, ca deh ...de acum ai o familie si nu mai esti fata mamei ..si ai responsabilitati , si un sot , cu care imparti bune si rele , cu care te sfatuiesti in orice , si cu care vei fi tot restul vietii .

Ca in orice familie , o sa mai existe si certuri  , pentru ca nu totul este roz pe lumea aceasta si LOVE IS IN THE AIR FOREVER '' , chiar daca noi am spera sa nu existe certuri , dar este imposibil , mai ales in tara noastra , cand nu ai una , cand nu ajung banii , cand nu stiu ce se mai intampla.
De obicei sunt posesiva si ce e al meu , e numai al meu si nu impart nimik cu nimeni mai ales barbatul .
Si mi-e teama de inselat , dar daca depui multa iubire si incerci sa fi intr-un totul al sotului , si exista comunicare , si incredere reciproca ca sa nu se ajunga acolo , eu cred ca nu va exista probleme,
Chiar daca barbatii , in general , sunt tentati sa vaneze , si sa insele, dar merg pe chestia ca nu toti barbatii sunt la fel :)

Spuneam ceva mai sus , ca mi-e teama de gura lumii si de societatea in care traim.
Daca faci un pas ...gresit ptr ei , in ati alege nu stiu ce barbat , toti vorbesc pe la colturi , nestiind sentimentele ce leaga acel cuplu .
Toti judeca dupa studii , categorii de varsta , clasa sociala , si alte tampenii de gen : bani , avere , pamant , etc .
Oameni buni , traim cu diplome ? Cu sute de facultatati ?
In casatorie si in casa , dam citate din Cioran ?
De ce se judeca dupa criteriul de studii?
Daca unul din ei are facultate si unul nu , nu se pot casatorii ?
Nu isi pot intemeia o familie ?
Poate cel sau cea care nu a facut o facultate , nu a avut posibilitatea financiara de a face asta , sau poate a avut alte probleme mai grave in familie ( de a intretine familia si de a munci de la varste fragede , de a ramane tu singurul cap de familie si de a lua viata in piept si de a munci , fara a face macar liceul ) , sunt cazuri si cazuri , dar societatea in care traim , judeaca dupa acest aspect . dar daca exista dragoste , se trece si peste studii .
Apoi multi judeca dupa categoria de varsta.
Daca il luam mai tanar , pai ce ? vrei sa il cresti ?
Daca il iei mai mare de ani , pai ce ? are bani ?
Si gura lumii " aaa..s-a dus dupa el pentru bani " , pentru casa , pentru avere.
Gura lumii contra lui : 'Te-a ales ca ai bani . Nu vezi ca e tanara ? O cresti ?
Gura lumii contra ei : S-a dus maica dupa el , ca acasa nu avea cine stie ce , si s-a bucurat ca are casa , masa "
Oameni buni , de ce oare judecati dupa acest aspect?
Oare nu ar fi bine sa taceti ??
Dragostea nu are varsta , nu are principii, nu are obstacole , se poate orice unde exista iubire.
Ceea ce nu intelege lumea , e ca cei doi chiar se iubesc , indiferent ca ea e mai mica , el mai mare , sau invers .Indiferent ca ea are studii , el nu , sau invers.
Indiferent de clasa sociala , intelectuala , materiala , unde dragoste este ., nimik si nimeni nu are ce face .
Ca ce e legat pe pamant , este legat si in Ceruri si ce va fi dezlegat in Ceruri , va fi dezlegat si pe Pamant .
Legamintele se fac intai in Ceruri , cum iti este scris , aceea iti va fi soarta ta.
La varsta mea , am intalnit doar baieti care nu le scoteai fotbalul din cap, sexul , cluburi si imaturitatea in gandire si in receptatea la tot ceea ce ii inconjoara.
De ce am vrea pe cineva mai mare de varsta ca noi ??
Pentru stiu sa ne protejeze , care stiu sa gandeasca matur , care fac orice ca sa faca o femeie fericita , cu care te simti ocrotita , cu care te poti sfatui cand ai un necaz si de a plange ...pe umarul lui , de esti trista sau poate ..a plange de fericire si de a fi acolo prezent indiferent de ora si a de a spune doar : " Totul va fi bine "
De ce societatea judeca ??
Traim cu lumea in casa ? Ne casatorim cu lumea?
Gura lumii numai pamantul o poate astupa ...si chiar si atunci ...cred ca se crapa pamantul de toate pacatele lumesti pe care le-au facut cei care au comisul pacatul judecatii , si al faradelegii .
  Eu una nu pot intelege lumea.
Daca eu as fi fericita cu alegerea pe care o fac ., de ce lumea nu m-ar lasa sa imi aleg pe cel pe care il vreau , chiar daca as putea face o greseala , dar totul trebuie sa iti asumi cand mergi pe acest drum , si daca faci o greseala ...iti asumi greseala , fara ca nimeni altcineva sa influenteze cu ceva acea relatie .
 Sper totodata sa imi iasa din cap si din suflet temerile legate de casatorie , viata in doi .
Chiar daca eu sunt mai visatoare si uneori nu cu picioarele pe pamant si visez la o familie frumoasa , copii, intelegere , si totul bine si frumos , fara certuri si alte cele , sa vorbeasca doar  DRAGOSTEA SI PASIUNEA CE NE LEAGA , si ca toul sa fie asa cum vreau eu .
Consider ca purtand o verigheta , incepi intr-adevar examenul final pentru maturitate.
Examenul de maturitate nu este Bacalaureatul , ci casatoria.
Treci de la partea de copilarie , adolescenta , maturitate , la cea de casatorie , responsabilitate fata de familie , copii , casa , camin si ai doar cateva "materii " de trecut , ca sa  treci cu brio examenul final :
Cred ca primul este increderea in tine , si in sot
Apoi dragostea care trebuie sa ramana mereu vie , si vedeti voi .., dragostea este ca o floare in ghiveci.
Atunci cand nu pui un strop de apa la acea floare , se ofileste si moare .La fel este si cu dragostea , ca sa ramana vie , trebuie sa mai facem si compromisuri si sa ne gandim intai la cei dragi noua si apoi la noi.
Sa lasam egoismul si incapatanarea si sa punem copii si sotul in planul A , si apoi noi ...in planul B .
Nu ca sa uitam de noi , dar daca noi uitam de noi , sunt ferm convinsa ca sotul ne va reaminti cine suntem si ce iubim .
E frumos sa iubesti , sper sa gasesc acea persoana cu care sa pot face pasul spre casatorie , si "practicand " , la locul faptei , sa imi iasa temerile din suflet , si sa ma descurc in viitoarea familie pe care o voi avea si jur ca voi rasfata , iubi , alinta si a face orice ca sa fie familia mea fericita , dar sa astept acelasi lucru de la sotul meu , pentru ca ador sa fiu apreciata , iubita , alintata si rasfatata , si chiar o imbratisare cand ai nevoie de ea , sa fie acolo acea persoana ,..si face cat o mie de cuvinte.
Va doresc si voua sa iubiti si sa fiti iubiti si sa va gasesti jumatatea cu care veti pasi pe un drum frumos si in care veti spune " DA" , fara temeri .
 Alina ,